Psiholog Psihoterapie

Uneori e aparent inexplicabil de ce se cearta partenerii de cuplu din motive minore. Sau de ce nu pot comunica, in pofida cartilor de dezvoltare personala citite si cursurilor de comunicare la care au participat. De ce unii se simt respinsi, nefericiti, gelosi, singuri, neintelesi si neapreciati sau, dimpotriva, sufocati, furiosi, presati si iritabili.

Raspunsul e in mod sigur complex, dar o parte a raspunsului il putem gasi cercetand rezultatele studiilor din domeniul atasamentului.

Eu personal am crezut mult timp ca atasamentul e ceva rau, ca ne face sa fim vulnerabili si ca e o expresie a unei sensibilitati excesive. Chiar am folosit de multe ori expresia: “esti prea atasat de el/ea”. Insa se pare ca atasamentul, definit ca un tipar de gandire referitor la sine si la ceilalti si care genereaza o stare emotionala corespunzatoare, in interactiunea cu cei apropiati, reprezinta un ingredient esential in dezvoltarea noastra ca oameni.

Astfel, putem identifica trei tipare de atasament, in relatiile apropiate, inclusiv in relatia de cuplu:

Unele persoane isi doresc ca ceilalti sa le fie tot timpul aproape si se simt singuri, nelinistiti si incompleti atunci cand nu sunt intr-o relatie. Isi fac des griji referitoare la cum sunt vazuti si la relatiile pe care le au si isi ridica partenerii lor pe un piedestal, creandu-si o imagine idealizata a partenerului.

Aceste persoane manifesta un tipar de atasament de tip preocupat.  Pentru simplitatea exprimarii, vom denumi aceste persoane Preocupati.

Avantajul pe care cei cu acest tip de comportament il au este ca pot crea o relatie extrem de intima si de calduroasa. Insa, la cel mai mic semn de indisponibilitate a partenerului, Preocupatii pornesc o avalansa de furie si de reprosuri, li se face frica sa nu fie parasiti si au comportamente impulsive (pleaca de acasa, trantesc usa, tipa). Ulterior, dupa cearta, apar inevitabil gandurile de autoculpabilizare si regretul pentru ce au spus in timpul discutiilor.

Nevoia enorma de a fi acceptat de partener ii face si sa nu isi poata exprima in mod asertiv nevoile si dorintele, recurgand la reprosuri, santaj si manipulare in acest scop. Sau pur si simplu aleg sa nu isi exprime nevoile si sa sufere in tacere.

E ca si cum mesajul pe care il transmit cei cu un tipar de atasament preocupat este: Iubeste-ma! Iubeste-ma!

De celalalta parte, gasim Evitantii. Acestia nu se simt confortabil sa fie apropiati de cineva, le e greu sa depinda de partener si in general nu prea pot avea incredere in oameni. De asemenea, se simti sufocati atunci cand partenerul lor incearca sa devina prea apropiat de ei si incearca sa “evadeze”.

Nici aceastia nu sunt prea abili in a isi comunica dorintele si nevoile partenerului. Dimpotriva, cand ceva ii preocupa, se inchid in sine si ridica un zid de piatra in fata incercarilor partenerului de dialog.

Avantajul acestora din urma este ca ei isi gestioneaza ceva mai bine emotiile. Nu provoaca atat de des certuri si au o viata emotionala relativ stabila (mai putin atunci cand ii irita incercarile Preocupatilor de a se apropia de ei). Cu toate acestea, ei nu isi pot lua un angajament intr-o relatie, au mai degraba mai multe relatii pasagere, decat o relatie stabila si se indeparteaza de partener tocmai atunci cand acesta incepuse sa se apropie.

Cam ca in versurile lui Robbie Williams: “Before I fall in love / I'm preparing to leave her.” In plus, eu personal nu as vrea sa traiesc intr-o lume de Evitanti, mi s-ar parea un desert emotional.

Evident ca exista si Sigurii. Acestora le este usor sa se apropie de partener, sa ofere si sa primeasca afectiune, dar fara sa fie excesiv de preocupati de relatie. Lor nu le este frica de abandon si nici ca cineva sa se apropie prea mult. Ei comunica cu succes nevoile si dorintele lor si per total sunt mai satisfacuti in relatii decat Preocupatii si Evitantii. Relatiile lor sunt mai de durata, isi iau un angajament mai usor si au in general incredere in partener.

De ce tiparul de atasament e atat de important?

In primul rand, pentru ca afecteaza modul in care va alegeti partenerul. Un stil sigur de atasament permite trecerea de la intrebarea “oare sunt eu bun pentru acest partener?” catre intrebarea “oare acest partener este bun pentru mine?”.

In acelasi spirit pot mentiona distinctia pe care Andre Moreau o face intre femeia-obiect si femeia-subiect. Daca prima se gandeste: “oare ce vrea barbatul acesta de la mine?”, femeia-subiect gandeste “oare ce vreau eu de la barbatul aceasta?”.

Stilul de atasament e important si pentru ca guverneaza calitatea relatiei, Sigurii find mult mai abili in a isi comunica nevoile si dorintele in mod asertiv, nu agresiv si nici pasiv-manipulativ.

Adevarul este ca iti trebuie mult curaj ca sa poti sa fii increzator in partener si sa iti iei un angajament, dar si multa intelepciune pentru a crea o imagine adecvata despre partener, fara idealizari. Dar este ceea ce va doresc si voua si puteti face aceasta trecere catre un atasament sigur fie singuri, prin auto-dezvoltare, fie asistati de un psiholog. Insa primul pas este sa constientizati stilul de atasament pe care il aveti in prezent, pentru a sti daca exista ceva ce doriti sa schimbati la voi insiva.

Daca aceasta informatie vi se pare utila, va invit sa va abonati la newsletter pentru a primi pe mail viitoarele articole imediat ce le public, impreuna cu anunturile de evenimente pentru dezvoltare personala, folosind formularul de contact de mai jos.