Psiholog Psihoterapie

„Eu fac ce am de facut, tu faci ce ai de facut.
Eu nu am venit in aceasta lume ca sa raspund asteptarilor tale
Si tu nu ai venit in aceasta lume ca sa raspunzi asteptarilor mele.
Eu sunt eu
Si tu esti tu.
Si daca, din intamplare, ne intalnim, e minunat.
Daca nu, nu e nimic de facut.”

Acest text este scris in 1969 de Frederick Perls ca o afirmare a filozofiei autonomiei personale. In acelasi timp, textul face o predictie: o relatie va fi un lucru extraordinar atunci cand fiecare participant intr-o relatie isi accepta si isi exprima in mod autentic nevoile, „intalnirea” reprezentand suprapunerea spontana si naturala a asteptarilor unuia cu aporturile celuilalt: „daca, din intamplare, ne intalnim, e minunat”.

In acelasi timp, acest text face o predictie despre inutilitatea incercarii de a mentine o relatie in care asteptarile unuia nu se intalnesc cu ceea ce celalalt poate sa ofere.

Departe de a considera ca acest text este depasit, de multe ori ma surprind gandind ca din 1969 am evoluat ca oameni. Nu in sens biologic, ci pentru ca avem un acces foarte usor la notiunile despre comunicare, despre cum putem face ca totusi sa ne intalnim, sa ne responsabilizam pentru a crea aceasta „intalnire”. Avem acces la un know-how pretios.

Sigur, e minunat cand lucrurile se petrec spontan, dar adevarul este ca relatiile presupun munca. Acest lucru nu strica frumusetea textului si esenta mesajului despre autonomie, dar cred ca prin intermediul comunicarii putem facilita minunea „intalnirii”.